marți, 14 aprilie 2009

Concert ... cât mi-e de dor

Am înnebunit! Mi-e atât de dor de un concert! Un dor nebun!
A, nuuu, nu de orice concert! Ci de un concert pe stadion! Nimic nu se compară cu reprezentaţiile unor artişti, în special stăini (şi cei care au fost la concert - în adevăratul sens al cuvântului - ştiu de ce spun asta), pe un stadion imens, într-o seară răcoroasă de vară.
Aproape că mă vad în mulţime şi simt emoţia şi nerăbdarea!
Şi pot spune că am înnebunit şi mai tare pentru că eu vreau concert Phil Collins! Extraordinar concertul din Paris, First Final Farewell Tour 2005. Şi nu mai ţipaţi atât! Ştiu că a fost şi la Bucureşti, şi că am avut ocazia, dar din păcate atunci mi-a fost imposibil să ajung. Dar dacă ţine un nou concert, şi împrumut în bancă fac şi tot merg!
Săracul Phil dă cam o dată la două zile concerte în dormitorul meu, de cred că am înnebunit o naţiune deja, şi mai are în istoric vreo două pe care le-am urmărit acum ceva timp pe antena 2, dar tot nu m-am saturat, pentru ca vreau LIVE, vreau să simt vibraţia fiecărui sunet, să simt toată nebunia aceea care nu poate fi trăită decât acolo, pe stadion; să ţip, să sar, să cânt şi să nu mai am glas când părăsesc stadionul! Să aud saxofonul live - True Collors şi saxofonul live - incredibil de frumos!
Încă un concert dragul meu Phil Collins, încă unul şi apoi promit că te las în pace!

video

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu